Preambul
Ghidul de faţă cuprinde informaţii despre profesia de mediator şi a fost elaborat cu scopul:
- de a informa persoanele aflate pe punctul de a începe un litigiu sau deja l-au început despre mediere ca metodă alternativă de soluţionare a conflictelor și rolul acesteia în procedura de soluţionare a litigiilor prin intermediul instanţelor de judecată din perspectiva Noului Cod de Procedură Civilă și noilor modificări din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator;
- de a-i îndruma pe magistraţi, avocaţi, poliţiști, precum și alte persoane care practică profesii conexe cu acestea;
- de a face cunoscută o metodă alternativă de soluţionare a conflictelor care va avea un rol bine determinat în procedura de soluţionare a litigiilor de către instanţele de judecată în contextul noilor modificări legislative.
Prezentul ghid a fost realizat de Asociaţia pentru Soluţionarea Disputelor prin Mediere(ASDM)
Ce este medierea ?
1. Caracteristici ale medierii
- este o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor dintre două sau mai multe persoane pe cale amiabilă;
- este o procedură voluntară şi confidenţială;
- implică intervenţia unei terţe persoane – mediatorul – neutră, imparţială, fără putere de decizie în privinţa conflictului, aptă să faciliteze negocierea dintre părţi;
- se bazează pe voinţa părţilor, soluţia medierii fiind rezultatul negocierilor şi propunerilor părţilor.
2. Prezentare
Disputele pot fi soluţionate de către instanţa de judecată, dar există şi posibilitatea de soluţionare amiabilă a acestora, iar medierea face parte din această categorie.
Această metodă alternativă de soluţionare amiabilă a disputelor este guvernată de voinţa părţilor, care sub îndrumarea şi cu ajutorul unei persoane specializate-mediatorul-în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, în baza propriei voinţe şi a liberului consimţământ tind să obţină o soluţie reciproc convenabilă, eficientă şi de durată.
Soluţia astfel obţinută nu este rezultatul hotărârii unei terţe persoane (cum este cazul în timpul judecăţii sau a arbitrajului), ci este manifestarea liberă de voinţă a părţilor, urmând a fi consfiinţită ca atare de către notar sau de către instanţa de judecată.
3. De ce trebuie să informăm părţile despre mediere?
Părţile aflate în dispută/conflict trebuie informate că rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului dintre ele reprezintă varianta optimă din punct de vedere a timpului alocat, dar şi a cheltuielilor ce urmează a fi efectuate, este modalitatea de soluţionare a disputelor a cărui rezultat îl reprezintă exclusiv soluţia agreată de părţi, spre deosebire de rezolvarea dată de instanţa de judecată, unde soluţia este impusă de judecător și de cele mai multe ori este incomodă pentru participanţi.
Medierea este cea mai bună metodă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă.
Părţile, înainte de a decide dacă vor sau nu să participe la mediere, trebuie să cunoască care este procedura medierii, precum şi modul de acţiune al mediatorului.
În acest context putem spune că scopul informării este ca mediatorul să aducă la cunoştiinţa părţilor: avantajele, efectele, sancţiunile, regulile şi limitele medierii adaptate la situaţia lor concretă.
Beneficiile medierii
1. Pentru magistraţi
- va scădea numărul dosarelor aflate pe rolul instanţelor;
- în cazurile soluţionate prin mediere în timpul proceselor judecătorii nu vor mai trebui să-şi motiveze în mod detaliat soluţiile, limitându-se doar la a verifica viabilitatea acordului şi a lua act de acordul părţilor;
- judecătorii vor câştiga timp pentru a studia acele cazuri în care intervenţia unui magistrat este neapărat necesară și în consecinţă va crește calitatea soluţiilor adoptate prin hotărârile judecătorești și se vor reduce substanţial erorile judiciare.
2. Pentru societate
- valorificarea mult mai rapidă și eficientă a drepturilor cetăţenești;
- medierea ar putea duce la creşterea gradului de toleranţă;
- va crește încrederea cetăţenilor în actul de justiţie;
- un sistem economic mult mai eficient ca urmare a soluţionării rapide și reducerii conflictelor ce apar în circuitul civil.
3. Pentru părţile aflate în conflict
- rapiditatea ajungerii la o soluţie comparativ cu durata procedurii judiciare - (având în vedere dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la fixarea primului termen de judecată pot trece mai mult de 4 luni de zile);
- costuri considerabil mai mici, având în vedere si noua legislaţie a taxelor judiciare de timbru (O.U.G. 80/2013) (" Art. 11 (1)Alte categorii de cereri se taxează după cum urmează: a) cereri prin care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfiinţească înţelegerea părţilor, inclusiv când este rezultată din acordul de mediere - 20 lei; în cazurile în care înţelegerea sau acordul de mediere privește transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la această sumă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. În cazul în care înţelegerea sau acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5") ;
- confidenţialitatea discuţilor şi negocierilor;
- restabilirea relaţiilor deteriorate de apariţia conflictului;
- inexistenţa termenelor impuse, programul şedinţelor de mediere fiind stabilit de comun acord;
- părţile îşi aleg mediatorul;
- stres redus.
4. Pentru avocaţi
- creșterea încrederii cetăţenilor în serviciile acordate de avocaţi;
- posibilitatea de stabilire a momentului de desfășurare a medierii în raport de programul profesional al avocatului;
- creşterea clientelei și implicit a veniturilor profesionale ca urmare a consilierii acordate părţilor în satisfacerea intereselor și nevoilor acestora, prin ajungerea la un acord și ca urmare a soluţionării în timp mai scurt a conflictelor rezolvate prin mediere.
Ce cauze pot fi soluţionate prin mediere?
- orice litigiu de natură civilă;
- orice litigiu de natură comercială;
- litigiile de familie:
- neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei;
- exerciţiul drepturilor părinteşti;
- stabilirea domiciliului copiilor;
- contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
- orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorţul şi cererile accesorii acestuia;
- litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
- în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă;
- în materie penală: numai în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor.
Procedura de informare
1. Încadrarea procedurii de informare în procedura de mediere
Procedura de informare cu privire la avantajele medierii este o procedură prealabilă procedurii de mediere propriu zise. Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii se realizează anterior încheierii contractului de mediere. Este necesar ca informarea cu privire la avantajele medierii, ca parte integrată a procedurii de mediere, care are loc în etapa de pregătire a sesiunii de mediere, să fie realizată de mediator în conformitate cu art. 5 alin 1 din legea 192/2006 doar cu acordul tuturor părţilor, în întâlniri comune sau separate, în funcţie de situaţia concretă şi particularităţile conflictului, după aprecierea mediatorului.
ART.43 alin. 1 "Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile.".
Informarea este o procedură prin care mediatorul explică părţilor în ce constă procedura de mediere, cum se desfășoară, care sunt avantajele medierii pentru părţi, acesta referindu-se la particularităţile speţei, axându-se pe punctele importante ale medierii aplicabile speţei respective.
Procedura de informare , incluzând si formalităţile pentru convocarea părţilor, nu trebuie să depăşească 15 zile calendaristice.Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.
Procedura de informare este gratuită.
2. Conţinutul pe puncte al procedurii de informare
i. Prezentarea, pe scurt, a stării de fapt de către părţi.Părţile au posibilitatea să prezinte pe scurt mediatorului starea de fapt care a dus la existenţa conflictului dintre acestea, astfel ca mediatorul sa îşi poată face o idee despre cum poate adapta în concret prezentarea avantajelor medierii la situaţia prezentată de către părţi.
ii. Prezentarea mediatorului:
- Drepturile și obligaţiile părţilor implicate .Dreptul de a alege un mediator agreat de toate părţile. În toate cazurile, mediatorul face informarea părţilor despre avantajele medierii, scopul medierii, efectele juridice ale medierii şi ale acordului de mediere fără a pretinde onorariu.
- Drepturile și obligaţiile mediatorului. Extras din Legea 192/2006, "Art. 27 Fiecare mediator are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege. / Art. 29 (1) Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului. (2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor. / Art. 30 (1)Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil. (2) Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi" .
- Rolul mediatorului în cadrul procedurii:Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă la o înţelegere găsită şi agreată numai de acestea.
- Prezentarea beneficiilor pe care medierea le poate aduce părţilor, ca procedură de soluţionare amiabilă. Timp de rezolvare a litigiului mai scurt. Consum de resurse financiare mai scăzut. O expunere la stres mult mai mică în cadrul unei proceduri a medierii cu caracter voluntar şi confidenţial. Posibilitaea ajungerii la o înţelegere durabilă stabilită de către părţi şi nu la o soluţie impusă de către o autoritate superioară (de exemplu instanţa de judecată).
3. Demararea procedurii
- a) În cazul în care nu există un proces pe rolul instanţei de judecată, iar litigiul face
parte din categoria celor prevăzute de art. 601 din Legea 192/2006:
- când mediatorului i se adresează doar una din părţi , aceasta completează cererea de mediere din anexă, în baza căreia mediatorul incepe procedura de invitare și a celeilalte părţi la şedinţa de informare.
- când mediatorului i se adresează ambele părţi, acestea completează cererea de mediere din anexă şi stabilesc o dată pentru desfăşurarea şedinţei de mediere.
În ambele situaţii mediatorul eliberează certificatul de informare sau după caz, procesul-verbal încheiat cu ocazia şedinţei de informare.
- b) În cazul în care există un proces pe rolul instanţei de judecată, iar litigiul face
parte din categoria celor prevăzute de art. 601 din Legea 192/2006:
- când instaţa le pune în vedere părţilor să se prezinte la mediator,acestea completează cererea de informare din anexă si astfel se demarează procedurile de către mediator în vederea desfăşurării şedinţei de informare
- când părţile/avocaţii doresc să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele medierii pot solicita amânarea cauzei si acordarea unui nou termen de judecată, în vederea prezentării la şedinţa de informare.
4. Tipuri de cauze pentru care este necesară procedura de informare.
Litigiile ce pot face obiectul medierii si asupra cărora părţile sau partea trebuie sa facă dovada faptului ca au participat la o ședinţă de informare sunt cele prevazute in art. 601 din Legea 192/2006 modificată.
5. În ce constă în concret procedura de informare ?
În baza unei cereri adresate de parte/părţi mediatorului, acesta din urmă va explica avantajele, regulile, sancţiunile, efectele şi limitele medierii în funcţie de situaţia concretă adusă lui la cunoștinţă de către cei prezenţi.
Informarea obligatorie se va realiza de mediator, într-un termen de 15 zile (art. 602 din Legea nr. 192/2006 modificată) pentru toate părţile implicate în dispută.
În funcţie de opţiunea părţilor, informarea obligatorie se poate realiza în întâlniri comune , sau individuale , avându-se în vedere şi elementele particulare ale conflictului.
Dacă toate părţile conflictului au fost informate în înţelesul legii cu privire la mediere, mediatorul va elibera certificatul de informare, în atâtea exemplare câte părţi sunt , precum şi un exemplar pentru arhiva mediatorului, certificat ce va fi semnat de toate părţile, independent de susţinerea informării în comun sau individual.
Mediatorul va elibera certificat de informare şi în cazul în care după ce s-a finalizat informarea, una dintre părţile conflictului refuză să-l semneze, consemnând acest aspect precum şi motivul refuzului în cuprinsul actului.
În cazul în care la mediator se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul încunoştinţează partea solicitantă că:
- informarea se realizează conform legii pentru toate părţile din conflict/litigiu, fără a se putea elibera certificatul de informare în alte cazuri;
- există posibilitatea demersului personal al părţii prezente de a asigura şi prezenţa celeilalte părţi în vederea realizării informării;
- există posibilitatea invitării celeilalte părţi de către mediator pentru participarea la procedura informării obligatorii, în baza datelor de contact (adresa de domiciliu, telefon, e-mail, fax) furnizate de către partea prezentă.
În cazul în care partea invitată nu confirmă participarea, refuză participarea în scris sau dacă acceptă participarea dar nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, mediatorul va elibera un proces-verbal în care se va consemna situaţia specifică acelui caz (teza a doua-a a art. 2 alin. 11 din Legea nr. 192/2006 modificată), document ce va fi depus în instanţă.
Ulterior procedurii informării, dacă părţile înţeleg că vor să soluţioneze disputa prin intermediul medierii se va semna contractul de mediere.
6. Sancţiuni atrase de neparticiparea la şedinţa de informare
Neparticiparea la şedinţa de informare atrage sancţiuni în temeiul Codului de procedură civilă, a Legii nr. 192/2006, dar şi a OUG nr. 51/2008 (art. 16 alin. 2 – respingerea cererii de ajutor public judiciar).
În cazul în care există un proces înregistrat pe rolul instanţei de judecată participarea la şedinţa de informare se realizează în condiţiile art. 227 din Codul de Procedură Civilă-Prezenţa personală a părţilor în vederea soluţionării amiabile a litigiului:
(1) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate.
(2)În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
(3)În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.
(4)Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
(5)Dacă, în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da.
Neparticiparea la şedinţa de informare obligatorie, atrage ca sancţiune:
- respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă (art. 2 alin. 12 din Legea nr. 192/2006, în vigoare de la 1 august 2013, aplicabilă numai proceselor începute după această dată)
- amenda judiciara cuprinsă între 100 si 1.000 lei – conform prevederilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. f din Codul de Procedură Civilă: "Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii, se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 la 1000 lei"
7. Ce trebuie să faci înainte ca instanţa să soluţioneze o cerere de chemare în judecată ?
Să te adresezi cu o cerere unui mediator autorizat înainte de demararea unui proces pe rolul instanţelor de judecată, sau în timpul judecăţii dacă judecătorul recomandă acest lucru, fie împreună cu partea adversă, fie separat.
Dacă te adresezi cu cerere, fără să fie prezentă şi cealaltă parte, trebuie să furnizezi mediatorului datele de identificare a părţii lipsă (adresa, telefon, fax, e-mail) în vederea invitării acesteia la şedinţa de informare.
Trebuie să te prezinţi în data şi la ora convenită cu mediatorul pentru şedinţa de informare, iar la finalul acesteia să semnezi certificatul de informare, procesul verbal al şedinţei de informare, eliberate conform legii de către mediator, document pe care ulterior îl vei depune în instanţă.
8. Dovada participării la ședinţa de informare
Dacă toate părţile conflictului au fost informate în înţelesul legii cu privire la mediere, mediatorul va elibera un certificat de informare.
Dacă la mediator se prezintă doar o parte, iar partea lipsă în urma invitaţiei nu confirmă participarea, refuză participarea în scris sau dacă acceptă participarea dar nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, mediatorul va elibera un proces-verbal în care se va consemna situaţia specifică acelui caz.
În situaţia în care partea nu a solicitat informarea obligatorie înainte de promovarea acţiunii în instanţă, iar judecătorul solicită completarea dovezilor, sub aspectul dovedirii participării la şedinţa de informare, în termen de maxim 10 zile, sub sancţiunea anulării cererii, în baza unei cereri mediatorul va invita şi partea adversă la şedinţa de informare, putând elibera o adeverinţă în acest sens, iar depunerea actului la dosarul cauzei în interiorul termenului stabilit de judecător, va înlătura sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată.
Rolul avocatului în procedura de informare asupra medierii și în medierea propriu-zisă
Părţile aflate în conflict pot fi şi este recomandat să fie asistate de avocat în procedura de informare asupra medierii, cât şi în cadrul procedurii de mediere propriu-zisă.
Avocatul acţionează într-o ședinţă de informare sau de mediere ca persoană de sprijin – ca o resursă de informaţii juridice şi ca sfătuitor pentru clientul său.
Avocatul asistă clientul astfel:
1. În ședinţa de informare
- ajută partea pe care o asistă să prezinte cât mai explicit cazul mediatorului;
- asistă în discuţiile ce au loc între părţi și între părţi și mediator, ajutând partea să înţeleagă aspectele juridice ale discuţiilor ce au loc;
- explică părţii pe care o asistă aspectele ce nu au fost înţelese de aceasta cu ocazia prezentării beneficiilor medierii de către mediator;
2. În ședinţa sau ședinţele de mediere
- lucrează împreună cu clientul la dezvoltarea unei strategii de negociere;
- îşi ajută clientul să identifice şi să dezvolte noi căi de rezolvare a disputei, căi ce nu ar fi posibil de urmat în cazul unui proces în instanţa de judecată;
- face o evaluare a posibilităţilor pe care clientul său le are de a încheia sau nu o înţelegere, inclusiv o evaluare a ceea ce se poate întâmpla dacă disputa nu este rezolvată prin mediere;
- se asigură că orice acord la care se ajunge are la bază înţelegerea deplină a tuturor aspectelor şi că este aplicabil din punct de vedere legal.
Este recomandat ca părţile să se prezinte cu avocaţi atât la sedinţele de informare cât și la cele de mediere, avocaţii contribuind in mod hotărâtor la înţelegerea aspectelor puse în discuţie.
Avocaţii au un aport esenţial pentru rezolvarea rapidă și echitabilă a conflictului.
Concluzii
Medierea acordă posibilitatea liberei exprimări pentru fiecare persoană care doreşte să îi fie respectate drepturile sale, precum şi beneficiul respectului atât faţă de propria lui persoană cât şi faţă de problema sa.
Mediatorii nu decid cu privire la cine are dreptate, nu judecă ce s-a întâmplat şi nu caută vinovaţi. Ei ajută participanţii să discute deschis despre problemele lor şi să-şi identifice soluţii viabile, eficiente, durabile şi reciproc avantajoase.
În timpul medierii, părţile în conflict deţin controlul. Mediatorii nu îşi impun propriile păreri sau soluţii.
Dacă aţi încercat să vă rezolvaţi disputa şi nu aţi avut succes, încercaţi medierea !
